Livestream Shop Sponsori

Welsh Corgi Pembroke

Welsh Corgi Pembroke

Rasa Welsh Corgi Pembroke este originară din Marea Britanie, fiind recunoscută oficial de către FCI și clasificată în grupa câinilor de turmă și mânare.

Mic, ușor și vivace

Cu o înălțime la greabăn între 25,4 și 30,5 cm, rasa Welsh Corgi Pembroke aparține de categoria câinilor de talie mică. Masculii ajung la o greutate între 10 și 12 kg, femelele între 10 și 11 kg. O figură compactă, urechi mici și o coadă mică gen ciot îl caracterizează pe micul câine, iar urechile stau drepte și sunt de mărime medie.
Caracterul agerului patruped este descris ca fiind inteligent, încrezător în propriile puteri, netemător și vigilent, dar și haios și activ. Se potrivesc foarte bine ca și companioni într-o familie mică, dar și mare, precum și într-un cerc de prieteni mare. Acești câini iubesc să fie în centrul atenției și se simt bine în mișcare, jucându-se sau muncind.
Se recomandă consecvență la acești micuți câteodată încăpățânați, ei nefiind indicați pentru a fi ținuți ca și câini de modă. Datorită picioarelor lor scurte, nu sunt cei mai rezistenți însoțitori la jogging sau la turele cu bicicleta.


Blană colorată cu marcaje albe

Câinele Welsh Corgi Pembroke poate fi întâlnit în cele mai diverse nuanțe – de la un blond susan deschis la culoare până la un roșcat puternic. Marcajele albe sunt mai mult sau puțin evidențiate, tipicul Corgi fiind însă în model de combinație roșcat-albă. Sunt posibile alternative tricolore ale blănii. Însemnătatea marcajelor albe nu este de ignorat.
Deși standardul de rasă permite în principiu specimene fără marcaje, în practică nu ar trebui să mai fie întâlnite în prezent. Blana scurtă și deasă este caracterizată de un substrat puternic, iar schimbul de blană are loc în mod evident.
În cazul în care noul stăpân se decide pentru un animal cu păr lung, care mai apare din când în când în câte un cuib, îngrijirea blănii este mai pretențioasă decât la un exemplar cu o blană mai scurtă.

Cu sânge nobil

Câinele Welsh Corgi Pembroke a fost prima oară pomenit deja în secolul al X-lea. După cum indică numele, acesta este originar din ținutul celtic Wales, fiind considerat un urmaș al ciobăneștilor galezi din trecut.
Fiind numit câine de cireadă din secolul al XII-lea. Independent de dimensiunile sale, câinele Pembroke a fost folosit mai demult la paza animalelor mari, precum de exemplu la vite și ponei. Aceștia erau păziți pe pajiști întinse de către micuții și hotărâții Corgi, animalele domestice mari fiind chiar mânate în caz de nevoie de micii ciobănești.
Micuții au știut să își folosească dimensiunea de devreme în avantajul lor, fiind mici și agili și putând mușca ușor orice animal mare de copită, fără a risca să fie călcați de acestea. Această caracteristică le-a adus porecla de „pișcători de călcâie“, un nume ce este folosit în prezent doar rar și în cazuri speciale.
În ciuda reacțiilor lor adaptate și a curajului lor, câinii Corgi au fost folosiți ca și câini de vânătoare foarte puțin, iar instinctul lor de vânătoare este considerat foarte puțin dezvoltat. Pe curțile de la țară în schimb, Corgi reprezentau câini de pază ideali, vigilenți și erau foarte potriviți chiar ca și câini de companie și camarazi de joacă ideali pentru copii.
Dacă e să dăm crezare legendei, câinele Corgi era călărit de către micile zâne din Wales, dimensiunea fiind ideală. Marcajele blănii pe spate și membrele anterioare sunt de aceea interpretate chiar și azi ca fiind urmele lăsate de o șa și curea potrivite pentru zâne.


Recunoscut în anul 1925 oficial ca rasă, Welsh Corgi Pembroke este până azi câinele de casă și curte al Reginei Elizabeta, care este cunoscută pentru paleta ei variată de câini și pentru pasiunea pentru acești mici patrupezi. Corgi-ul se simte mai confortabil pe pajiștile din Wales, dispărând până în prezent în totalitate utilizarea sa pe pajiștile britanice cu turme și din curțile țăranilor. Ca și câine de casă și curte al reginei, îi este însă asigurată atenția publică.