Livestream Shop Sponsori

Weimaraner

Weimaraner

Weimaraner este o rasă germană, clasificată de către FCI în Grupa 7, Secțiunea 1.1.

Istoria

Deoarece în cazul Weimaranerului discutăm de o rasă relativ veche, originea sa nu este prea clar documentată și există nenumărate teorii despre punctul de origine al acestor pointeri. Variate izvoare istorice indică faptul că aceștia au fost crescuți în Germania și în jurul acesteia. Într-un tablou de van Dycks din anul 1631 apare de exemplu un câine ce se aseamănă puternic cu câinele Weimaraner de azi.
Este un fapt documentat istoric că rasa a fost crescută spre finalul secolului al XVIII-lea în Weimar la curtea Marelui Duce Karl August von Sachsen-Weimar-Eisenach, de unde probabil provine și numele rasei. Este posibil ca Weimaranerul să provină din așa-numitul câine Hubertus, care era crescut deja în secolul al IX-lea în Mănăstirea Sf. Hubertus în Ardeni.
O altă teorie prezintă originea sa ca fiind în Germania, ca urmaș al câinelui de tracțiune pus în fruntea haitei și ca formă secundară a bracului german. În concordanță cu această teorie, această rasă a fost considerată până la sfârșitul secolului al XIX-lea o variantă cromatică a bracului și înregistrat chiar până în 1922 în registrul de rasă al bracului german.
Odată cu înființarea „Asociației pentru creșterea pură a pointerilor Weimaraner gri-argintii“ în 1897 (numit azi Clubul Weimaraner), a fost în mod clar stabilit standarul de rasă.


Aspect fizic

Probabil cea mai evidentă trăsătură a Weimaranerului este blana sa de culoare argintie, de culoarea căprioarei sau cenușie ca a șoarecelui, care permite marcaje mici și albe pe piept și degete.
Majoritatea Weimaranerilor sunt câini cu părul scurt, cu un strat de acoperire des, neted și strâns lipit de corp. Această structură de blană este moștenită după gena dominantă. Varianta de păr lung cu o incidență recesivă se distinge printr-un strat de acoperire moale, lung, de 3-5 cm, ce poate fi neted sau ușor ondulat. Capul trebuie să fie uscat, urechile late și destul de lungi, să ajungă cam până la colțul gurii.
Ochii sunt albaștri la vârsta de pui și de culoarea chihlimbarului la animalele mature – o trăsătură caracteristică a rasei. Constituția corporală este elegantă și sinuoasă, cu o musculatură puternică. Masculii ajung la o dimensiune de până la 70 cm și o greutate de până la 40 kg, femelele până la 65 cm și respectiv 35 kg.

Firea și utilizarea

Weimaranerul este un câine de serviciu, care este crescut în mod special pentru vânătoare.
Talentele sale multiple și rezistența sa îl fac pe acest pointer un camarad de încredere în pădure, pe pajiște și în apă. În cadrul creșterii s-a renunțat în mod conștient la o încrucișare a sângelui de pointer, astfel încât Weimaranerul de azi este foarte harnic și agil, dar nu excesiv de temperamental.
Iese în evidență printr-o agerime orientată pe vânat și pradă. Domeniul său de expertiză este munca de după împușcătură – își va dovedi talentul la recuperarea prăzii și la depistarea acesteia, fiind ambițios în căutarea sa sistematică și lungă.

O caracteristică dominantă a Weimaranerului este atașamentul său.
Este deseori fixat pe persoana sa de încredere și mai degrabă rezervat față de străini, ceea ce îl face să fie pe de o parte un câine ușor de condus, dar pe de altă parte un câine cu un instinct de protecție deosebit de dezvoltat. La educarea sa, este deosebit de important să se lucreze pentru a contracara comportamentul său de ocrotire în exces, cât și anxietatea separării.
Câinii Weimaraner sunt animale inteligente, dornice de a învăța, dar și foarte sensibile, cu un caracter puternic, al căror dresaj impune multă consecvență și răbdare. Duritatea și repetiția fără sens a comenzilor nu sunt cele mai recomandate metode. Deoarece în cadrul canisei de Weimaraner s-a urmărit de mult timp obținerea unui câine de vânătoare, această rasă se potrivește doar în anumite contexte ca și câine de companie pur.
Weimaraner vor avea nevoie să fie stimulați fizic, cât și mental și să aibă posibilitatea de a-și urma instinctul de vânătoare. Pentru stăpânii fără ambiții vânătorești, pot apărea probleme, deoarece câinii vor căuta să își canalizeze energia în direcții nedorite în cazul în care nu vor avea parte de o solicitare adecvată.
Pentru persoanele care își doresc totuși să țină un Weimaraner ca și câine de companie – în ciuda recomandării multor cunoscători ai rasei, precum și a Clubului Weimaranerilor – se recomandă să fie conștienți de acest aspect și să ofere câinelui ales suficientă activitate mentală și fizică, ca de exemplu Agility sau alte tipuri de sport.