Livestream Shop Sponsori

Ogar afgan

Ogar afgan

Ogarul afgan (sau „Afganul“) este o rasă încadrată de FCI în grupa 10, secția 1. Afganii sunt o rasă de ogari originară din platoul Hindukuș. Folosiți inițiali pentru vânătoare, afghanii au fost ulterior crescuți ca și câini de expoziție reprezentativi datorită părului lor lung și impresionant. Se crede că primul afgan a fost adus în 1886 în Marea Britanie, primind o atenție deosebită datorită vitezei sale în competiții. Primele programe de creștere au început în anii ’20 în Marea Britanie și în anii ’30 în Germania.

Aspect fizic

Aspectul de ansamblu al ogarului afgan emană mândrie, demnitate și eleganță, dar și agilitate și putere. Importante pentru impresia generală pozitivă sunt potrivirea aproximativă a lungimii câinelui cu înălțimea sa la greabăn. Înălțimea atinge între 68 și 74 cm la masculi și 63-69 cm la femele. Capul prevăzut cu un păr lung („top-knot“) este alungit, dar nu foarte îngust. Crescătorii sunt atenți la raporturile geometrice ale membrelor, care îi asigură afganului un mers fluid și elegant.
Blana mătăsoasă și deosebit de lungă în zona picioarelor, ce este ceva mai scurtă pe spate și pe față, poate avea una dintre cele mai diverse culori, precum fildeș, albastru, negru, negru maroniu, crem și roșcat. Marcajele albe pe cap nu sunt totuși dorite. Capul poate prezenta o mască albastră sau neagră. Afganii cântăresc aproximativ 20-30 kg, iar greutatea ideală este de 23-27 kg. Ogarii afgani pot atinge vârsta de peste 12 ani.

Firea

Mândrii afgani demonstrează o atitudine liniștită și blândă în cadrul unui cămin, iar în aer liber lasă să iasă la iveală instinctul de vânătoare tipic pentru ogari.
Spre deosebire de alte rase de câini, afganul nu vânează neapărat ajutat de simțul său olfactiv, cât mai ales de către vederea sa bună. Mersul său demn, capul ținut ridicat și expresia sa facială inaccesibilă corespund firii sale, care este caracterizată de un calm indisturbabil, de individualitate și o dorință de independență. Ogarilor afgani le este specifică și o sensibilitate ridicată, ceea ce îi poate face neîncrezători față de străini. Atât față de semenii lor, cât și față de copii, afganii sunt companii plăcute.

Îngrijire și ținere

Chiar dacă sensibilul afgan nu lasă să se recunoască o dorință de atașament și poate părea uneori neimplicat, are nevoie de multă afecțiune.
Răbdarea, grija și empatia, precum și consecvența și ocazionala duritate pe de altă parte sunt imperios necesare în educarea acestui câine cu tendințe de independență și de dominare. Datorită instinctului său de fugărire dezvoltat, nu se recomandă a plimba vreodată afganii fără lesă. Odată ajunși în afara razei vizuale, afganul nu se va întoarce de cele mai multe ori după un singur fluierat sau o chemare a stăpânului. Nevoii sale de mișcare îi corespunde ținerea pe un teren mare, înțărcuit.
Pentru păstrarea stării de sănătate și canalizarea direcționată a instinctului său de vânătoare, este necesar un training sistematic de alergare. Rapidul afgan este potrivit pentru sporturile canine, fiind astfel potrivit și pentru stăpâni sportivi, pe care îi va însoți cu plăcere la o plimbare în lesă lângă bicicletă sau ca însoțitor la turele de jogging. Blana impresionantă a afganului necesită o îngrijire regulată și minuțioasă.
O grijă specială o impune capul său mătăsos și spatele cu păr scurt.

Sănătate

Se presupune că mielopatia la afgani este condiționată genetic. Aceasta se dezvoltă încet, pe baza unei distrugeri progresive a mărcii spatelui, declanșând progresiv deficiențe de mobilitate și într-un final paralizie la nivelul membrelor. Ca și în cazul altor câini mai mari, se ajunge deseori la o dezvoltare deficitară a încheieturilor la nivel de șold (displazie de șold), o boală ce se consideră parțial ereditară, dar care este impulsionată și de o poziție incorectă și de alimentație. La afgani pot apărea și degenerări ale corneei și cataractă.