Livestream Shop Sponsori

Mops

Mops

Mopsul este o rasă chinezească și a aparținut timp îndelungat doar domnitorilor, care reprezentau singura clasă socială care îi puteau atinge și crește. În prezent, mopsul este un câine în vogă și o rasă care prezintă diverse probleme de sănătate datorită creșterii sistematizate în exces. Există puțini mopși fără probleme de sănătate.

Istoria

Se presupune că mopsul provine din Imperiul chinezesc, unde era cunoscut acum 2,000 ani. În acest spațiu istoric, el ar fi rezultat din rase ce se asemănau dogilor și era considerat un câine regal, rezervat clasei conducătoare.
Acei mopși care nu erau potriviți pentru continuarea canisei erau vânduți scump populației; din aceștia însă nu s-au dezvoltat mai departe linii sau rase independente. Cu timpul, mopsul a devenit o parte componentă a saloanelor doamnelor și a început să se regăsească tot mai des înfățișat în picturi.
Joséphine de Beauharnais și multe alte doamne țineau mopsul ca pe un simbol al statutului; doar prin 1900, locul acestuia a început să fie luat de pechinez ca nou câine de modă în saloanele nobilimii. Din 1918, mopsul este însă din nou un câine de modă și de atunci nu a mai putut depăși acest statut.


Constituția corporală

Caracteristică pentru mops este o blană scurtă, netedă și strălucitoare. Deseori, aceasta este colorată în negru, gri argintiu și bej cu detalii negre. Mopșii au urechi mici, ce cad în față și poartă denumirea de urechi tip trandafir. În mod ideal, mopsul va avea greutatea între 6,3 și 8,1 kg.
Multe asociații de creștere pun accentul pe ochii ce sunt ușor proeminenți și pe un bot mic. Mopsul modern este plat în profilul lateral, dar înfățișarea sa din tablourile din secolele trecute arăta altfel.
Mopșii de mai demult aveau un bot recogniscibil, fețele lor nu erau plate. Odată cu începerea creșterii sistematizate ale unui bot plat, ce aproape nu este vizibil, au început și problemele de sănătate ale acestei rase.

Firea

Prin caracterul său inteligent și șarmant, mopsul este popular în prezent – ca și în trecut – ca și câine de companie.
Este o rasă compactă, de talie mică, ce nu are nevoie de multă mișcare pentru a fi fericit. Mopsul este vesel, plin de viață și tinde spre supraponderalitate. Din această cauză, este foarte importantă o alimentație echilibrată. Mulți mopși sunt foarte curajoși și își supraestimează mărimea, fie față de alți câini, fie când sunt în situații de pericol.
Mopșii au o fire foarte pașnică și pot fi ținuți împreună cu alte animale fără probleme.

Sănătatea

Mopsul este considerat azi a fi printre rasele cu o creștere sistematizată chinuită, ceea ce pare evident dacă e să privim mopșii moderni din timpurile noastre.
Problemele de sănătate des întâlnite la mops sunt problemele de respirație – respirația scurtă – sau infecții ale căilor respiratorii. Creșterea sistematizată în exces ale rasei și așa problematice poate duce la probleme de sănătate și mai avansate ale căilor respiratorii.
În aceste cazuri, pot apărea probleme deja în uter, dacă puii sunt prea mari pentru corpul mamei – la mame care au fost dezvoltate în mod special să aibă un corp mic. Datorită botului plat, femelele de mops nu sunt capabile să roadă singure cordonul ombilical al puilor, având nevoie de asistență.
Pe lângă asta, se poate ajunge și la malformații de-a lungul coloanei până la coadă. Și laringele poate fi prea moale la mops; datorită acestei trăsături, câinele riscă să inhaleze bucăți de mâncare sau salivă, acestea putând provoca – odată ajunse în plămâni – o infecție.
Proprietarii de mops ar trebui să poată recunoaște simptomele unui colaps al laringelui, deoarece acesta cere neapărat grijă medicală și netratat ar putea duce la decesul câinelui. În prezent, asociațiile chinologice reacționează la dezvoltarea ca rasă chinuită și solicită o împerechere diversificată cu exemplare modificate, deci cu un bot vizibil și o greutate mai mare – prin aceste acțiuni, problemele de sănătate grave ale mopsului ar putea fi eliminate din diversitatea genetică și sănătatea animalelor ar putea să își revină.