Livestream Shop Sponsori

Italian Greyhound

Italian Greyhound

Greyhoundul italian aparține de rasele (mai rar) folosite și la curse pe care FCI le clasifică în standardul 200 al secțiunii 3, grupa 10. Creșterea acestuia a început în trecut, cu până la 1000 ani în urmă – probabil că rasa italiană își are originea în ogarul greyhound Tesem al egiptenilor. Prin Grecia, ogarul ce a primit denumirea de „italian“ doar mai târziu, a ajuns la Roma, unde patricienii l-au ridicat la rangul de preferat. În cursul secolului al XIV-lea, s-a desfășurat o răspândire în Europa Centrală, astfel încât câinele a ajuns și în curțile nobiliare, câștigându-l ca admirator al rasei și pe Friedrich II, fapt ce se poate observa și într-o sculptură a lui Gottfried Schadow („Rege cu câini“).

Descriere fenotipică a ogarului italian

Femelele și masculii ajung la o înălțime la greabăn între 32 și 38 cm și la o greutate de maximum 5 kg. În alte privințe fizice, rasa deține trăsăturile în variantă fină a ogarilor de talie mare. Printre acestea se numără grația și eleganța, precum și blana mătăsoasă, moale și scurtă în variantă neagră, galbenă (nuanța Isabella) și gri în mai multe nuanțe. Standardul FCI recunoaște doar exemplare de ogar italian ce au o colorare unitară sau cu marcaje albe pe lăbuțe și piept – în Marea Britanie și SUA, le este permis și exemplarelor bicolore să participe la curse.
Aspectul general poate fi descris prin linii lungi, iar trunchiul elegant are un format pătrat. Proporțiile importante sunt lungimea trunchiului egală cu înălțimea la greabăn și o lungime a scalpului superior egală cu jumătatea întregului cap (incluzând botul). Capul poate ajunge la 40% din înălțimea la greabăn.
Craniul este plat și are o punte a botului redusă, fiind bine cizelat sub ochi, iar liniile de delimitare ale punții nasului și ale craniului sunt paralele. Deasupra botului ascuțit, ogarul are un nas negru, iar gingiile subțiri, cu marginile lor întunecate stau bine întinse pe botul lung.
Mușcătura în foarfecă prezintă incisivi în formă de coroană, puternici. Dantura este poziționată vertical în maxilar și este destul de mică în proporție cu dimensiunile câinelui. Un ogar italian are ochi mari, expresivi, cu un iris întunecat și cu margini ale pleoapelor pigmentate, precum și urechi poziționate sus, mici, cu un cartilaj subțire, pe care le poartă pliate spre jos.
Dacă ceva îi atrage atenția câinelui, acestea se ridică, iar lobul stă ca un acoperiș spre lateral. Acest lucru este descris de către crescători ca urechi elice sau de fluture.

Linia superioară a gâtului curge ușor curbată cu o mică întrerupere la greabăn – gâtul musculos are aceeași lungime ca și capul.
Rasa se distinge per general prin profilul cu linii drepte și cu o zonă lombară curbată, musculatură puternică la spate și un greabăn proeminent. Pieptul este adânc și îngust, ajunge până la coate, iar coada subțire, cu rădăcina poziționată adânc se subțiază spre vârf.

Caracterul, utilizarea și tinerea ogarului italian

Câinele docil, retras, sensibil și foarte inteligent se potrivește de minune ca și câine de companie, este foarte vesel și câteodată foarte temperamental.
În ceea ce privește ținerea, ogarii italieni sunt foarte pretențioși, au nevoie de ocupații potrivite și de multă mișcare, motiv pentru care sunt în principiu foarte potriviți pentru cursele de câini. Sunt însă folosiți destul de rar la aceste competiții, deși au trăsături bune în ceea ce privește puterea și mobilitatea lor.
Aleargă într-un fel foarte armonios și elastic, nu calcă ridicat și ajung la un galop rapid destul de ușor. Ligamentele lor rezistă la o alergare rapidă. Membrele anterioare drepte și musculoase stau vertical, iar partea lor superioară este paralelă cu mediana corpului, formând un unghi foarte amplu între pulpele superioare și omoplați.
Și zona inferioară a picioarelor stă complet vertical, iar construcția osoasă pare destul de subțire. Coapsele sunt delicate, dar musculoase. Animalele cu o astfel de constituție sunt făcute pentru un sprint rapid, rezistent, astfel încât ogarul italian este în principiu predestinat să fie câine de curse.