Livestream Shop Sponsori

Dog german

Dog german

Dogul german (denumit și dog englez sau dog danez) este o rasă germană, care este recunoscută de către FCI în grupa 1, secția 2.1. Strămoșii dogului german au fost aduși din Anglia la începutul secolului al XVI-lea și rasa a început să fie crescută în Germania începând cu secolul al XVII-lea.

Caracteristici ale dogului german

Dogul german are o apariție impresionantă, datorită construcției sale corporale mari și armonioase. El se prezintă elegant, mândru și puternic. Dogul german se încadrează în clasa raselor de câini mari. Înălțimea la greabăn atinge la masculi în jur de 80 cm și la femele minim 72 cm.
Standardul de rasă în vigoare întregistrează 3 nuanțe: „pătat și negru“, „galben și dungat“ și „albastru“. Ca și „pătați“ sunt descriși dogii care prezintă pete neregulate, întrerupte, pe o culoare de fond. Dogii pătați sunt denumiți și dogi diamant, arlechini sau tigrați.
„Tigratul de tip mantie“ este o formă specială a dogului pătat ce are un corp acoperit de o zonă de culoare neagră de tip mantie, în timp ce botul, gâtul, abdomenul, pieptul, picioarele și vârful cozii pot prezenta pete albe.
„Câinii placă“ sunt dogi pătați ce prezintă pe un corp alb plăci negre extinse. Dogii de culoare neagră lăcuită din canise pătate pot prezenta pete albe. Conform FCI, petele maro și gri nu sunt o caracteristică dorită într-o canisă. „Tigrații gri“ prezintă un colorit de fond gri cu pete negre.


Dogii galbeni au o culoare (parțial deschisă) galben-aurie, cu o mască neagră. Dogii cu dungi dispun în mod vizibil și regulat de dungi desenate, care curg în direcția coastelor.


Dogii „albaștri“ au o nuanță albastră ca oțelul, cu pete albe permise pe lăbuțe și piept. Ca și în cazul animalelor pătate, există și în această varietate dogi negri, care pot dispune – spre deosebire de cei negri crescuți în canisa de pătați – de marcaje albe pe lăbuțe și piept. Cele două varietăți ale dogilor negri sunt separate în cadrul canisei, dar sunt prezentați într-o grupă comună în cadrul spectacolelor.


O combinație a celor 3 nuanțe nu este permisă. O excepție o reprezintă împerecherea de reabilitare, care deservește cercetarea caracteristicilor genetice. Din canisele de reabilitare s-au dezvoltat culori defectuoase, de exemplu sub formă de dogi cu pete albastre, pete maro, cu marcaje tigrate galbene sau cu mantie albastră, precum și dog tip porțelan.
Din 1990, împerecherea între dogi pătați este interzisă în Germania, deoarece specimenele pătate pot prezenta o mutație de genă numită „genul Merle“ sau „factorul Merle“, care se manifestă asupra pigmentului eumelanină și se prezintă sub formă de nuanțare deschisă evidentă a blănii maro sau negre. Un efect negativ pronunțat în cazul câinilor cu factorul Merle este un risc crescut în procent de 25% de a orbi sau surzi.


Comportamentul dogului german

Dogii germani sunt caracterizați de atitudinea lor loială, afectuoasă și prietenoasă și sunt astfel câini de familie și companie dornici de învățare, siguri pe ei și neînfricați. Atât în contactul cu oamenii, cât și cu alți câini este evidentă maleabilitatea lor, lipsa oricărui comportament agresiv și pragul înalt de anduranță. Față de persoane străine, dogii germani sunt inițiali retrași. Dogii germani sunt fericiți să facă parte din viața oamenilor în mod activ și sunt – în comparație cu alte rase – mai puțin servili. Chiar și coabitarea cu alte animale de casă nu va prezenta probleme dacă i se oferă o perioadă corespunzătoare de acomodare.


Boli tipice rasei

Dogii germani sunt destul de predispuși la îmbolnăvire în comparație cu alte rase. Câinii cu vârste înaintate prezintă cazuri de cancer într-un procent peste medie. 28% dintre specimene nu ajung la al 5-lea an de viață, 58% nu ating al 8-lea, iar 83% nu ajung la al 10-lea. Datorită mărimii lor, dogii germani sunt predispuși la afecțiuni miocardice (cardiomiopatie), defecte ale șoldului (displazie de șold), cancer osos și ocluzie intestinală. Pentru a reduce riscul bolilor osoase, se recomandă administrarea de hrană de calitate încă de la o vârstă fragedă.


Și erorile de împerechere pot declanșa boli. Între acestea amintim boli ale mucoasei datorită accentuării prea puternice a gingiilor printr-o împerechere necorespunzătoare. Rănile datorate mișcării prea puternice ale cozii sensibile pot duce chiar la amputare.