Livestream Shop Sponsori

Ciobănesc olandez

Ciobănesc olandez

Rasa ciobănescului olandez (Hollandse Herdershond) este încadrată în grupa 1 (câini ciobănești de turmă și de cireadă), secția 1 (ciobănești) de către FCI. Rasa are rădăcini regionale și genetice comune cu ciobănescul belgian și s-a dezvoltat în secolul XIX-lea ca urmare a divizării Belgiei de Olanda. Dincolo de folosirea sa ca și ciobănesc pentru turmele de oi, ciobănescul olandez este utilizat ca și câine de asistență al persoanelor albe, câine de tracking și câine de serviciu pentru poliție.

Aspect fizic

Ciobănescul de greutate și dimensiune medie dispune de o musculatură puternică și de o constituție atletică. El are o înălțime la greabăn între 57 și 62 cm (femelele între 55 și 60 cm) și la ambele sexe o greutate între 23 și 30 kg. Lungimea corpului și înălțimea la greabăn construiesc un dreptunghi în proporție 10:9, potrivit pentru un câine obișnuit cu trapul. Mersul este fluid și amplu. În canisă s-au creat trei variațiuni dacă ne orientăm pe blană: blană scurtă, blană lungă și blană aspră. Acestea au fost dezvoltate independent una față de cealaltă. Ciobăneștii olandezi cu păr lung și cei cu păr scurt dispun de o striare în argintiu și aurie, în timp ce ciobăneștii cu blană aspră pot fi și albastru-gri sau nisipii.
Ciobăneștii cu păr scurt au păr destul de dur, lipit de corp, precum și un strat inferior. Câinii variantei cu păr lung au pe lângă substrat, un păr lung, dur, fără ondulații. Partea posterioară a membrelor anterioare este prevăzută cu fire ce se scurtează pe măsură ce piciorul coboară. Ciobăneștii cu păr aspru au un păr mai răvășit și – în afară de cap – un strat inferior des și lânos, sprâncene stufoase, „pantaloni” evidenți și o coadă blănoasă. Nedorite sunt marcajele albe pe lăbuțe sau piept, precum și o colorare prea mare în negru. Măștile negre sunt o caracteristică preferată.
Ciobăneștii olandezi au capul mai degrabă alungit și o frunte mică în comparație cu alte rase de câini. Ciobănescul are ochi migdalați, de culoare închisă și de mărime medie, ce sunt plasați oarecum oblic. Au o bază a botului scurtă, dar vizibilă și un nas negru. Urechile de mărime medie, drepte, sunt foarte mobile și sunt ținute încordate în poziția de atenție.
Coada ușor înclinată sau dreaptă este ținută în mod elegant în sus în timpul mișcării, dar niciodată inelată sau pe o parte.

Firea

Cerințele către ciobăneștii olandezi în cadrul creșterii sistematice sunt vigilența, plăcerea de a lucra, anduranța și maleabilitatea precum și capacitatea de ascultare, responsabilitatea și loialitatea. În comparație cu ciobănescul belgian, rasa Hollandse Herdershond dovedește o toleranță mai ridicată față de alți câini.
Ciobăneștii cu păr scurt sunt considerați mai potriviți ca și câini de pază datorită „pasiunii“ mai puternice pentru serviciu și se interesează mai tare de traininguri mai intense, în timp ce câinii cu păr aspru sau lung sunt evaluați ca fiind mai liniștiți și mai prietenoși față de oameni și alți câini. Aceștia din urmă apreciază diversitatea în activitate
Ciobăneștii olandezi lucrează cu plăcere alături de stăpânii lor, arătând un limbaj al corpului expresiv și evidențiindu-se prin independență la executarea sarcinilor, dar și prin abilitatea de a lucra cu alți patrupezi. Instinctul de pază al acestor animale nu se răsfrânge doar asupra oilor sau bovinelor, ci include în aria sa și oamenii din jur. Familia și cunoscuții sunt întâmpinați cu prietenie, în timp ce străinii trebuie în primul rând prezentați de stăpân câinelui. Agresivitatea și frica sunt considerate defecte descalificatoare ale rasei.

Ținere și îngrijire

Ciobănescul olandez, cu caracterul său sensibil, nu suportă o educație strictă. Toate variantele de ciobănesc olandez vor fi pasionați de sport canin și de munca de salvare, dar s-au dezvoltat și în peisaje urbane ca și câini de pază. O ținere în aer liber, care îi conferă suficient spațiu de mișcare și îi oferă posibilitatea de contact social este totuși preferată de către ciobănesc pretențios și legat de natură față de traiul într-un apartament. Plimbările nu pot să lipsească din programul lui. Datorită nevoii sale de joacă, ciobănescul olandez se poartă prietenos cu copiii, dar are nevoie să i se arate respect.
Ciobăneștii cu păr aspru trebuie tunși de două ori pe an. Ciobăneștii cu păr scurt – în cazul cărora e de ajuns o periere o dată la aprox. 2 săptămâni (pentru îndepărtarea firelor desprinse și ale murdăriei) implică un minim de efort pentru stăpân.

Sănătatea

Ca și toți câinii mai mari, ciobăneștii olandezi sunt predispuși la displazie de șold și la infarcte. Speranța de viață medie a unui ciobănesc olandez este de aproximativ 12 ani.