Livestream Shop Sponsori

Ciobănesc de Picardia

Ciobănesc de Picardia

Acest diamant neșlefuit plin de energie are un suflet sensibil și se face plăcut prin felul său șarmant. „Încăpățânarea“ – tipică pentru ciobănești – este foarte dezvoltată în cazul acestui câine și necesită o cunoaștere a câinelui și o experiență în metode de dresaj de la crescătorul său. Cu multă răbdare și consecvență, dar niciodată într-un mod exagerat sau dur, acest câine dinamic, inteligent și avid de învățare devine un câine de familie prietenos, echilibrat, vesel și loial, cu un statut stabil și un instinct normal de protejare a oamenilor, ce își poate stăpâni lătratul. Este foarte atașat de familii, respectiv de oameni. Este totuși destul de rezervat în ceea ce privește străinii. Dacă este obișnuit cu cadrele social, poate fi dus oriunde de către stăpânul său. Caracteristicile sale de câine de terapie, de exemplu în rolul de câine de asistență a persoanelor surde, sunt recunoscute în cercuri largi.

Istorie

Ciobănescul de Picardia, numit și picard în limbajul uzual, nu se găsește rar doar în Germania, ci chiar și în țara sa de origine, Franța. Mai demult, probabil chiar în vremea celților, despre care se spune că ar fi adus picardul în jurul lui 800 d.H. în Picardia (azi: Bazinul parizian), picardul era un câine ciobănesc de excepție. În timpul celor două războaie mondiale, Picardul a fost introdus în armată, ceea ce aproape a condus la extincția rasei – ca de cele mai multe ori când se proceda astfel cu o anumită rasa.
În perioada interbelică, persoane celebre precum Fontaine, Mégnin și Tournemine au dezvoltat un standard de rasă primă și au obținut recunoașterea ciobănescului de Picardia la data de 21.01.1925 în cadrul clubului național Club Francais du Chien de Berger și a Société Central Canine.
După finalul războiului în 1944, crescătorul Jean Cotté din Amiens a căutat puținii Berger de Picardie rămași în viață și i-a împerecheat cu Bouvier de Flandres. Din această împerechere, au apărut masculul "Wax de la Bohème și femela "Radjah de la Bohème", care sunt recunoscuți ca fiind strămoșii ciobăneștilor de Picardia de azi. Problema consangvinizării datorată puținelor exemplare a putut fi combătută prin canisele "de la Franche Pierre" (Lampert) și "du Grand Tarsac" (Sénécat), care deja în anii 1960 reduseră indicele la 20%. Aproximativ 10 ani mai târziu, picarzii au început să fie crescuți și în afara Franței – de exemplu, în Germania, începând cu 1986. Numărul ciobăneștilor de Picardia din Germania este de puțin peste 300 exemplare. FCI a încadrat rasa în 1994 la numărul 176, grupa 1: Câini ciobanesti si de cireada, secțiunea 1: câini ciobănești.

Optică

Picardul elegant și totodată sportiv este puternic și musculos. Înălțimea la greabăn de 60-65 cm (mascul) și de 55-60 cm (female) duce la o categorisire drept câine de talie medie. Lungimea corpului este cel puțin cât înălțimea la greabăn. Greutatea optimă variază în funcție de mărime între 25 și 35 kg.
Gâtul puternic se continuă cu un cap cu un craniu relativ lat, cu urechi orientare drept în sus. Sprâncenele marcate clar prin smocuri de blană nu acoperă ochii de mărime medie, ce sunt mereu de o culoare închisă. Nasul de culoare închisă se află la terminația gurii ce nu este niciodată prea alungită sau ascuțită și pe care o înconjoară o ușoară îmblănire, ca o barbă. Coada bogată este purtată atârnând, cu o curbură ușoară la nivelul genunchilor.
Blana de dedesubt este foarte fină în comparație cu blana superioară „zburlită“, cu peri de lungime medie și deși, dură, uscată și cu un puternic caracter termoizolant. Timpul necesar îngrijirii este minim.
Domină culoarea gri cu nuanțe de negru, roșcat, albastru, culoarea nisipului cu nuanțe dintre cele enumerate înainte, fără vreun marcaj alb semnificativ.

Sănătate

Din punct de vedere al sănătății, picardul se înscrie în cadrul raselor ce nu sar în evidență, a căror vârstă aproximativă e de 13-14 ani. Ocazional, apar infecții la ochi la pui. Se recomandă consulturi de rutină pentru depistarea unei eventuale displazii de șold.

Sport canin