Livestream Shop Sponsori

Ciobănesc alb elvețian

Ciobănesc alb elvețian

Ciobănescul elvețian alb sau Berger Blanc Suisse este o rasă impunătoare, dar înzestrată cu cele mai diverse calități.

Istorie

Ca și ciobănescul german, și Berger Blanc Suisse provine din câinii de turmă din perioade mai îndepărtate. Aceștia erau nevoiți să fie rezistenți la orice fel de intemperii. Câinii de turmă cu blană albă erau preferați de mulți ciobani, deoarece puteau fi deosebiți ușor în întuneric de animalele de pradă. Un astfel de câine, numit Greif, a fost vândut în anii 1880 crescătorului din Frankfurt numit Friedrich Sparwasser. Nepotul său, masculul Hektor Linksrhein, născut în 1895, era menit să fie tatăl de origine atât al ciobăneștilor germani, cât și al ciobăneștilor elvețieni albi. El a fost cumpărat în 1898 de către maestrul de călărie Max von Stephanitz din Dresda.
Acesta a format în 1899 Organizația pentru Ciobăneștii Germani în Karlsruhe și l-a înregistrat pe masculul Hektor, care între timp primise numele de Horand von Grafrath ca și prim exemplar în noul registru al rasei. La urmașii săi și ai fratelui său Luchs Sparwasser au apărut și albul transmis genetic în mod recesiv, cât și blana neagră dominantă.
Ambele nuanțe sunt înregistrate în registrul de rasă, deoarece pentru Stephanitz, aspectul câinelui era de rang secundar în comparație cu valoarea utilizării lor. În 1933, blana albă a fost interzisă în standardul de rasă al ciobănescului german, astfel încât această nuanță a dispărut aproape în totalitate din Europa. În SUA și Canada în schimb, „ciobănescul german alb“ devenea tot mai popular. În anii 1970, crescătoarea Agatha Burch l-a adus pe masculul ei Lobo în Elveția și a format cu el canisa câinilor Berger Blanc Suisse.
Popularitatea rasei care din 1991 este înregistrată în registrul de rase elvețian, a început să crească și în Europa. Totuși, recunoașterea internațională prin FCI a eșuat timp îndelungat datorită opoziției Organizației pentru Ciobănescul German, care priveau în continuare exemplarele albe ca și animale cu defect de pigmentare al propriei rase. Doar în 2003 s-a acordat o recunoaștere parțială, urmată în 2011 de una deplină ca și rasă independentă.

Aspect

Berger Blanc Suisse trebuie să aibă o construcție puternică, dar atletică și elegantă.
Masculii ajung la 60-65 cm înălțime și 40 kg greutate, femelele la 55-60 cm și 33 kg. Capul are forma de pârghie, cu urechi ridicate mari, un nas negru, buze negre și ochi maro migdalați. Spatele musculos este lung și drept, doar crupa este ușor îndreptată în jos. Pentru a face posibil un mers amplu, membrele din față și cele din spate trebuie să aibă un unghi bun de mișcare și să fie musculoase.
Există o variantă cu păr scurt și o variantă cu păr lung, voluminos, care nu este mereu de un alb pur, ci ia culoarea ocru la urechi și pe spate.

Fire și utilizare

Este vorba de o rasă vivace cu o nevoie mare de mișcare. Dincolo de acest aspect, Berger Blanc Suisse este un câine deosebit de atașat de stăpânul său, pe care îl urmează peste tot – numele de „umbră albă“ nu este întâmplătoare.
Animalele suferă dacă sunt lăsați singuri și ar trebui pe cât posibil să îi poată însoți pe oamenii lor pe parcursul zilei. Desigur, ciobăneștii au un instinct de pază dezvoltat, care – în absența unei turme – se extinde asupra oamenilor.
Instinctul de vânătoare – în sensul de a găsi și omorî prada – este mai puțin dominant, dar mulți ciobănești elvețieni albi iubesc să fugă după alte animale sau oameni, ceea ce însă se explică prin nevoia lor de joacă. Vor aborda în mod prietenos și deseori exuberant oamenii cunoscuți.
Deoarece această dorință de contact poate fi văzută ca și periculoasă, câinele trebuie să fie educat în consecință. Canisa de ciobănesc lucrează într-un fel ascultător și atent, iar majoritatea indicațiilor de educare la Berger Blanc Suisse ajung să aibă efect imediat, fiind receptate bine de acest câine.
Prin provocări mentale și cu empatie se ajunge la rezultate mai bune decât cu duritate și repetiție mecanică, deoarece câinii sunt foarte sensibili, inteligenți și dornici de învățare. O trăsătură a caracterului acestei rase care naște controverse este rezerva lor față de străini. Un Berger Blanc Suisse reacționează precaut la noi impresii, nu este însă deloc emoționat, sperios sau agresiv. Mulțumită acestor trăsături, rasa se potrivește de minune ca și câine de familie care iubește copiii, un câine harnic în cadrul sportului canin, precum și un câine excelent de conducere pentru persoanele oarbe sau de terapie.