Livestream Shop Sponsori

Bichon maltez

Bichon maltez

Bichonul maltez este o rasă mică, cu păr lung, care – în ciuda numelui său – nu este originar din Insula Malta și este cunoscut de aproape 2000 ani. În prezent, bichonii maltezi sunt apreciați ca și câini de casă, de familie și de companie și sunt foarte potriviți pentru condiții în care doar un câine de statură mică ar fi potrivit.

Istorie

Dezvoltarea exactă și originea Bichonului matlez nu este elucidată în întregime. Se presupune că existau strămoși ai rasei acum 2000 ani în Egipt, deoarece acești câini se regăsesc în picturi din mormintele faraonilor egipteni. De acolo, Bichonii maltezi puteau să se fi răspândit în spațiul mediteranean. Numele Bichonului maltez nu este deci legat de Malta, în privința acestui aspect existând diferite teorii.
Cuvântul semitic „màlat" înseamnă „refugiu" sau „port" și este rădăcina multor denumiri de locuri din spațiul mediteranean, în care s-a răspândit Bichonul maltez. Se consideră deci probabil că vânzători fenicieni din porturile și orașele portuare au vândut câinii pentru prinderea șobolanilor și șoarecilor, aceasta fiind o activitate ideală pentru ei datorită dimensiunilor reduse. Maltezii au fost în special folosiți pe corăbii și s-au răspândit astfel și spațiul mediteranean și dincolo de acesta.

Constituția corporală

Maltezul de azi este în comparație cu vânătorii de rozătoare din trecut, un câine mic și elegant, cu părul lung. El atinge o înălțime la umeri de maxim 25 cm și cântărește până la 4 kg.
Bichonul maltez trebuie să fie de un alb imaculat conform standardului de rasă; este întâlnită chiar și o nuanțare în crem a blănii lungi, dar aceasta nu este dorită de către federațiile chinologice. Blana este mătăsoasă și aproape atinge pământul, dacă stăpânul o lasă să crească. Maltezul nu prezintă un strat inferior al blănii. Datorită blănii lungi, bichonul are nevoie de o îngrijire constantă și atentă.

Firea

Bichonii matlezi au fost crescuți în special în ultimele secole ca și câini alintați și drăgălași și sunt astfel câini de companie ideali.
Au nevoie de foarte multă dragoste și atenție, sunt vioi și jucăuși, iar datorită staturii mici nu necesită foarte multă mișcare. Chiar și la o vârstă mai înaintată, ei sunt încă jucăuși și se bucură de distracții, chiar dacă într-un mod mai liniștit și relaxat. Față de copiii mici sau alți câini mici, maltezii pot să fie doar puțin toleranți, fapt pentru care nu ar trebui lăsați să se joace nesupravegheați cu copiii. Odată cu înaintarea în vârstă, acest risc dispare. Datorită firii ateșate, maltezii pot să sufere puternic dacă sunt lăsați singuri o perioadă mai lungă de timp – obișnuirea aferentă acestui aspect poate necesita mult dresaj.
Din punct de vedere statistic, maltezii sunt în unele țări cea mai părăsită rasă; acest lucru se datorează faptului că aceștia sunt înclinați spre lătrat și ronțăit, ceea ce e prea mult pentru stăpânii fără experiență.

Sănătatea

În general, maltezii sunt o rasă robustă și sănătoasă, care se îmbolnăvește rar. În mod asemănător cu alte rase mici, maltezii pot să se confrunte la o vârstă înaintată cu probleme la rotula genunchiului – veterinarul le va cataloga drept luxație de patelă. Riscul crește dacă micuțul câine este supraponderal. Din această cauză, stăpânul trebuie să asigure o alimentație sănătoasă, echilibrată și suficientă mișcare. Datorită blănii lungi, ochii pot să prezinte iritații și în cel mai rău caz pot dezvolta conjunctivită. Prin secrețiile eliminate de ochi în timpul unei infecții, blana albă de sub ochi poate să se coloreze în roșu, ceea ce este însă mai degrabă o problemă estetică și nu de sănătate.