Livestream Shop Sponsori

Altdeutsche Hütehunde

Altdeutsche Hütehunde

Denumirea de Altdeutscher Hütehund (ciobănescul german de tip vechi) este un termen folosit pentru mai multe varietăți de câine din Germania, care se deosebesc din punct de vedere fizic și comportamental în mod evident. Comună le este caracteristica de a fi crescuți aproape exclusiv de către ciobani călători. Din acest fapt li se trage și denumirea. În mod diferit decât la alte rase, la acești ciobănești, aspectul fizic este mai puțin important decât performanța lor. Altdeutsche Hütehund nu este recunoscut ca și câine de rasă de către FCI.

Născut pentru pază și protecție

Ciobănescul german de tip vechi (Altdeutsche Hütehund) își are originea în Evul Mediu. În această perioadă, ciobanii migratori cu turmele sale s-au mișcat pe întreg teritoriul Europei. Pentru ocrotirea turmei, pentru mânarea și paza ei, au fost folosiți câini ce erau ideali datorită mărimii și constituției lor.
De statură medie, ușori, agili și rezistenți, acești câini de turmă s-au adaptat de-a lungul secolelor în diverse variante în funcție de caracteristicile regionale. Astfel, există varietatea vulpii de Harz, câinelui de vite din Westerwald și pudelul de turmă. Chiar și azi, câinele Altdeutsche Hütehund nu constituie o rasă în adevăratul sens al cuvântului, deoarece caracteristicile fizice nu au fost primordiale în dezvoltarea sa.
Independent de acest aspect, câinele Altdeutscher Hütehund este amenințat în toate variantele sale de extincție. Deoarece transhumanța de abia mai reprezintă azi mijlocul de trai principal pentru ciobani, nici ciobănescul clasic nu mai este atât de folosit. Independent de acest aspect, există nenumărate eforturi în curs care țintesc conservarea acestui câine cu toate varietățile sale.
Dacă Altdeutscher Hütehund – pe baza agilității, rezistenței, temperamentului și independeței sale – se potrivește și altor activități sau ținerii ca și câine de familie clasic, este un aspect disputat între experți.

Amenințat de exctincție

Deoarece transhumanța nu mai este o activitate răspândită în prezent, nu mai este nevoie de acest câine. Acest fapt a dus la grăbirea extincției.
Din acest motiv, în 1989, a fost creată Uniunea pentru Creșterea Rasei Altdeutscher Hütehund, prin asocierea a 30 ciobani. Această uniune are ca scop să păstreze vii variantele existente în prezent. Din 1990, se ține o carte de canisă în cadrul TG-Verlag din Gießen, în care sunt înregistrate toate variantele rasei cu toți strămoșii. Această rasă este înregistrată chiar și în cadrul societății pentru ținerea raselor de animale de casă vechi și amenințate cu dispariția.
Din categoria I a raselor extrem de amenințate cu dispariția face parte câinele de vite din Westerwald, având în vedere că în anul 2006 din această varietate existau doar 30 exemplare în registrele oficiale din Germania. Chiar și varietățile Gelbbacke, negru, vulpe, tigru și Strobel sunt clasificați doar în categoria III ca și rasă în pericol și supravegheată.

Cele mai cunoscute caracteristici

Varietatea mare a rasei Altdeutscher Hütehund a impus o listare a specificităților după diverse criterii. Astfel, se pornește de la felul activității de păzire a turmei, ce diferențiază varietățile în câini de vite și câini de oi.
La al doilea nivel, urmează diferențierea în funcție de zona de răspândire și aspectul fizic. Pe al treilea nivel, este vorba de o diferențiere în funcție de nuanță. În timp ce câinele de vită se distinge în nuanța de Westerwälder și de Siegerländer, în cazul câinilor de oi există mai multe variante. Astfel, menționăm tipul sud-german în variantele de tigru auriu și negru, iar tipul cu lațe există la ambele variante de Strobel și pudel de oi. Tipul de Germania de Est sau Centrală însă are o varietate evident mai mare. Aici există genul Gelbbacke (galben), genul negru și genul de vulpe, care are ca grup specific vulpea de Harz. Această listare nu este eliminatorie, deoarece în diverse regiuni mai există subgrupe. Unele variante sunt atât de rare, încât nici nu mai sunt indicate.